8 oct. 2009

III. Un vechi prieten

Încă de la intrare, am rămas plăcut surprins şi impresionat de aspectul interior al cafenelei şi de atmosfera pe care o degaja. Nu îmi închipuisem că într-un loc extravagant cum era acesta, voi întâlni semne ale bunului gust estetic, ce reieşeau din fiecare element ce era inclus în decorul localului. Asta deoarece, în majoritatea locaţiilor de lux în cadrul cărora am avut ocazia să merg, nu întâlnisem nicidecum un decor şi o atmosferă care să degaje eleganţă şi bun gust. De obicei, decorul acestor locaţii era extravagant, având tendinţa de a degaja impresia de sobrietate, dar, in urma unei studieri mai amănunţite, impresia finală era aceea de kitsch. Însă aceasta cafenea, întradevăr era amenajată într-un mod elegant si cu bun gust.
După cum îmi era obiceiul, mi-am ales un loc la cea mai    îndepărtată masă. Unii pot considera gestul meu ca fiind ciudat, însă eu ţin cu desăvârşire la propria intimitate, sub toate formele ei. Ceasul arată ora 7:55, însă Junior Murphy nu apăruse încă. Dupa cum îmi închiuisem, nu a putut scăpa câtuşi de puţin de năravul său, acela de a întârzia la întâlniri. În speranţa că a venit la timp şi gândindu-mă că probabil s-a aşezat la o altă masă, am decis să fac un tur al cafenelei. În lumina difuză şi foarte discretă ce era proiectată, am încercat să disting dacă se mai afla cineva în cafenea, aşezat la bar sau la vreo masă. Constat cu dezamăgire că singurele persoane prezente sunt barmanul şi individul ce era insărcinat cu activitatea de îngrijire si curăţare a localului.

continuarea in episodul urmator...

Un comentariu:

Anonim spunea...

bvo tinere, imi place! mult succes, astept cu nerabdare continuarile